Abecedarul turismului rural

4. PROFITUL

Profitul este diferenţa dintre venituri şi cheltuieli. Nici veniturile şi nici cheltuielile nu sunt uşor de evaluat. Vor trebui făcute unele presupuneri: numărul de clienţi pe o perioadă de timp, tarifele care vor fi practicate, cheltuielile necesare etc.
Între cheltuieli trebuie inclusă şi munca membrilor familiei? Dacă da, care este valoarea acesteia exprimată în lei? Calculul se complică şi mai mult dacă luăm în considerare relaţia dintre tarifele aplicate şi gradul de ocupare: este de presupus că la tarife mari nr. de turişti scade, iar la tarife mici nr. de turişti creşte.
Profitul se naşte atât din diferenţa dintre venituri şi cheltuieli cât şi din volumul de activitate. Este adevărat că, dacă nr. de turişti creşte cresc şi cheltuielile, nu numai încasările. Există însă şi cheltuieli care rămân aceleaşi indiferent de nr. de turişti (cheltuieli fixe).
Pragul de rentabilitate – este în cazul nostru acel număr de nopţi turistice sub care activitatea nu este rentabilă.
Ex. Un întreprinzător amenajează un spaţiu de cazare pentru a începe activitatea de turism rural. El imprumuta 1000 lei pe 5 ani cu o dobândă fixă de 54,75% pe an. Asta înseamnă că va plăti 547,5 lei anual, ceea ce reprezintă o cheltuiala fixă (care se face indiferent de nr. de clienţi). Cota parte din dobândă care revine unei zile este 547,5 : 365 zile = 1,5 lei
Pentru o zi de pensiune completă oferită unui turist avem cheltuieli efective de 15,55 lei. Dacă  preţul de vânzare este 23,325 lei şi cota zilnică a dobânzii 1,5 lei rezultă că într-o zi cu 1 turist avem un profit de 23,325 – 15,55 – 1,5 = 6,275 lei. În zilele fără clienţi se înregistrează o pierdere de 1,5 lei.

În tabelul următor se poate vedea cum variază profitul în funcţie de gradul de ocupare. Este un exemplu simplificat, pentru primul an de activitate, considerând ca rata şi dobânda se plătesc într-o singură tranşă: